A fost odată un barbat căruia i-a murit soţia, astfel încât el locuia împreună cu cele doua fete ale sale, care erau din fire foarte curioase şi inteligente. Fetele îi puneau mereu multe intrebari… la unele stia să le raspundă, la altele nu…
Tatăl lor îşi dorea să le ofere cea mai buna educaţie, de aceea, într-o zi, şi-a trimis fetele să petreacă o perioada de timp în casa unui înţelept. Acesta ştia întotdeauna să le răspundă la întrebările pe care ele le puneau.
La un moment dat, una dintre ele a adus un fluture albastru, pe care plănuia să îl folosească pentru a înşela înţeleptul.
– Ce vei face? o întrebă sora ei.
– O să ascund fluturele în mâinile mele şi o să întreb înteleptul dacă e viu sau mort.
Dacă va zice că e mort, îmi voi deschide mâinile şi îl voi lăsa să zboare. Dacă va zice că e viu, îl voi strânge şi îl voi strivi. Şi, astfel, orice răspuns va avea, se va înşela!
Cele doua fete au mers într-o clipă la înţelept şi l-au găsit meditând.
– Am aici un fluture albastru. Spune-mi, înţeleptule, e viu sau mort ?
Foarte calm, înţeleptul surâse şi îi zise:
-Depinde de tine… fiindca e în mâinile tale!
Aşa este şi viaţa noastră, prezentul şi viitorul nostru. Nu trebuie să învinovăţim pe nimeni, când ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobândim sau nu. Viaţa noastra e în mâinile noastre, ca şi fluturele albastru. De noi depinde să alegem ce vom face cu ea.
Aripile fluturelui sunt aripile tale !
Gabriela Dobre 