Povestea spune că a fost odată un om, care și-a pedepsit fetița în vârsta de 5 ani, pentru ca a risipit o hârtie aurie de împachetat, foarte scumpă. Omul stătea rău cu banii și a devenit și mai supărat când a văzut că fetița a folosit hârtia respectivă ca să decoreze o cutie și să o pună sub bradul de Crăciun.
Cu toate acestea, fetița a adus tatălui ei cadoul în dimineața următoare spunându-i: „Acesta este pentru tine, tăticule”.
Tatăl a fost rușinat de reacția lui furioasă de cu o zi în urmă, dar supărarea lui se arată din nou când văzu că, de fapt, cutia era goală.
El i-a spus pe un ton răspicat: „Nu știai, domnișoară, ca atunci când dai un cadou cuiva, trebuie să pui ceva în el?”
Fetița s-a uitat în sus spre tatăl său, cu lacrimi în ochi, și a zis:
„Taticule, cutia nu este goala. Am suflat în ea atitea săruturi până când s-a umplut.” Tatăl a ramas perplex. S-a așezat ușor în genunchi și și-a îmbrațișat fetița, rugând-o să-l ierte pentru supărarea lui fără rost.
Povestea spune că tatăl, de atunci, de câte ori se simțea descurajat sau avea de înfrunta
t situații dificile, deschidea cutia și lua un sărut imaginar care-i dădea putere.
Fiecare dintre noi primim o cutie aurie cu dragoste necondiționată și săruturi de la copiii noștri, de la familie, de la prieteni. Nu putem avea altceva mai prețios decât asta.
Gabriela Dobre 